Blocuri

Locuințele construite în anii '70

Arhitecți:

Paul Focșa

Mira Vass

George Mularidis

Dumitru Bădescu

Ilie Moscu

Irina Veress

Ionola Trișcu

Maria Căciulă

Paul Rill

Ana Braniște

Floarea Ionescu

Mihai Krohmalnic

Marcel Borțun

Eugen Fugaciu

Ingineri structuri:

Dragoș Badea

Grigore Eliescu

Silvia Caraman

Constantin Vasiliu

Anton Ionescu

Victor Nedriță

Rodica Stoenescu

Ion Sigal

George Ionescu

Ingineri inst. sanitare:

Gheorghe Tănăsescu

Maria Drăgoescu

Adrian Pârvu

Samuil Ghițea

Maria Frunză

„Când am deschis eu ochii în ‘60, peste tot, și pe o parte și pe alta a străzii erau doar case.”

— B., locuitoare, 63 de ani

Cartierul Militari a apărut pentru a oferi, inițial, locuințe celor 15.000 de muncitori care începeau să muncească în zona industrială care se construia concomitent.

„Au apărut blocurile pentru că... au venit foarte, foarte mulți de la țară, că-și găseau de lucru aici. Iar atmosfera era ca la țară. Se ieșea în pijama în fața scării, se jucau table, se împărțeau o țuică sau o plăcintă, deci oamenii simțeau nevoia atmosferei satului, în care comunitatea era foarte importantă, să o refacă aici.”

— C., locuitoare, 74 de ani

Ascultă

Despre locuințele cartierului Militari

În 1965 începe să prindă contur proiectul Militari care urmărea să creeze o zonă de locuințe care să cuprindă aproape 7.000 de apartamente repartizate în 82 de blocuri.

Cartierul a fost proiectat pe principiile moderne ale microraionului și cuprindea pe lângă locuințe, și dotări publice, care să fi îmbunătățească calitatea vieții viitorilor săi rezidenți.

Scara unui bloc din cartierul Militari

Pe rând, casele din fosta comună suburbană au fost dărâmate și, în locul lor, Trustul 3 Construcții, angajat pentru a construirea blocurilor, a început edificarea noilor locuințe pentru oamenii muncii.

Galerie

Fotografii din prezent

Până în 1970 între bd. Păcii și bd. Armata Poporului construirea complexului de locuințe viza dezvoltarea unui nou cvartal cu 82 de blocuri.

Ansamblul în stadiul final urma să aibă un teritoriu de 152 ha, cu 17.661 de apartamente și circa 52.000 de locuitori. Montarea panourilor mari de beton prefabricate se desfășura la un ritm mediu de 7,5 apartamente pe zi. Procesul de construire s-a extins către extremitățile cartierului, cu scopul de a înlocui țesutul de case cu unul modern.

Balcoanele unui bloc din cartierul Militari

Demolările au fost momente traumatice pentru unii din locuitorii zonei. Iminența demolărilor, imposibilitatea de a contesta decizia și incertitudinea momentului în care va trebui să părăsească casa a cronicizat o stare de anxietate în spațiul domestic.

„A trecut o coloană oficială cu Ceaușescu pe la noi și a zis: Jos cu casele astea! Iar seara au și venit și ne-au anunțat că de data asta nu mai scăpăm, ne demolează. În iunie ne-au anunțat iar pe 2 septembrie ne-am mutat.”

— B., locuitoare, 63 de ani

În 1973 a apărut un nou concept de planificare urbană, care acorda o importanță mai mare străzii ca element social, comercial, spațial și funcțional. Au fost folosite diverse tipuri de clădiri, atât unice, cât și reutilizabile, cu înălțimi și tratamente diferite pentru a atenua monotonia.

Procesul nu a fost niciodată finalizat: în cartier au rămas numeroase imobile ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Nici lucrările edilitare nu au ținut pasul, multe dintre ulițele de la periferie nefiind asfaltate nici până în prezent.